turist in romania
PROPUNERE DE PROMOVARE A TURISMULUI IN TRANSILVANIA
miercuri, 25 ianuarie 2012
Biserica fortificată din Cincu
Großschenk (g),
Nagysink (m), Magnum Propinatorium Chenk
Transformările structurale prin care a trecut societatea
europeană în secolul al XII-lea precum şi contextul favorabil internaţional au
fost cauzele emigrării unor grupuri de nobili mici şi mijlocii, orăşeni
dezavantajaţi, familii de ţărani, toate acestea la invitaţia regalităţii
maghiare. Aceasta aştepta de la colonişti întărirea şi apărarea graniţelor
precum şi a puterii centrale, cămării regale îi plăteau un impozit anual de 500
de mărci maghiare din argint, trebuiau să acorde găzduire regelui de trei ori
pe an, în caz de război trebuiau să dea 500 de soldaţi pentru interiorul ţării
şi o sută dincolo de graniţe. În schimbul acestora puteau să practice liber
negoţul pe întreg teritoriul statului, beneficiau de privilegiile acordate de regii
maghiari, privilegii date ,,mai întâi pe grupe”, până în momentul în
care din punct de vedere al dreptului public, saşii ardeleni vor fi trataţi ca Universitatis nationes Saxonicae, adică
un ,,corp politic unic”.
Primele grupuri de colonişti stabiliţi în Transilvania au
fost flamanzii, urmaţi timp de un secol şi jumătate de grupuri numeroase venite
din regiunea Rinului şi Moselei, populaţia germană crescând în mod considerabil
iar teritoriul deţinut de ea s-a extins mereu în ciuda pierderilor cauzate de
invazia tătară. În documentele de dinainte, cât şi în cele de după 1200, ei
sunt numiţi teutonici, flandrenses şi latini.
O caracteristică a aşezărilor germane din Transilvania a
fost împărţirea pământului după sistemul sesiei flamande, ogoarele fiind
amplasate în afara localităţii, fapt care va influenţa şi organizarea
ulterioară a satelor săseşti în sistemul de întrajutorare al vecinătăţilor.
Prin această formă de construcţie a satului au luat naştere casele construite
în jurul unei străzi sau în jurul unei pieţe centrale.
Punctul central al colonizării a fost începând din
secolul al XII-lea Sibiul, unde potrivit unui document din 1196, în intervalul
1188–1191 a luat fiinţă prepositura Cibiniensis. Acesteia i s-au subordonat
capitlurile bisericeşti din Sibiu, Nocrich şi Cincu. Împreună au format
provincia Sibiului, de unde a continuat colonizarea spre vest, spre Sebeş, şi
spre est, pe Olt în sus, până la Rupea şi Drăuşeni.
marți, 24 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)