Proiect privind
promovarea in circuitul turistic al bisericii fortificate de la Cincu
In
contextul actual in care se vorbeste tot mai mult despre Transilvania,
despre frumusetile locului, facandu-se comparatii cu alte zone turistice
ale Europei, cred ca este timpul sa punem in valoare ceea ce am
mostenit. Chiar daca din pacate majoritatea populatiei germane din
Transilvania a parasit tara dupa Revolutia din 1989, iar golurile lasate
de ei sunt irecuperabile, noi cei ramasi aici avem datoria de a pastra
si a promova ceea ce a mai ramas dintr-o istorie lunga de 800 de ani.
Printul Charles, mostenitorul coroanei britanice descrie frumusetile acestor pamanturi dar vorbeste si despre bogatiile culturale.
In ultimele documentare aparute despre Transilvania acesta povesteste cum, inca de la prima sa vizita aici in 1997, a fost fascinat de aceasta "parte magica a lumii, ascunsa in estul Europei".
"Daca aceste locuri dispar, nu o sa fie o tragedie doar pentru locuitorii din Transilvania, ci si o pierdere pentru intreaga umanitate", spune Printul Charles, in incheierea mesajului sau.
http://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online/printul-charles-face-reclama-transilvaniei-gratuit-in-sua-video.html
Printul Charles, mostenitorul coroanei britanice descrie frumusetile acestor pamanturi dar vorbeste si despre bogatiile culturale.
In ultimele documentare aparute despre Transilvania acesta povesteste cum, inca de la prima sa vizita aici in 1997, a fost fascinat de aceasta "parte magica a lumii, ascunsa in estul Europei".
"Daca aceste locuri dispar, nu o sa fie o tragedie doar pentru locuitorii din Transilvania, ci si o pierdere pentru intreaga umanitate", spune Printul Charles, in incheierea mesajului sau.
http://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online/printul-charles-face-reclama-transilvaniei-gratuit-in-sua-video.html
"Ceea ce este minunat în Transilvania este această relaţie unică
dintre om şi mediul înconjurător. Acest lucru lipseşte din societatea
noastră (din Marea Britanie). Oamenii tânjesc după un anumit
sentiment al apartenenţei, al identităţii şi al semnificaţiilor.
Personal
m-am gandit la biserica din Cincu pentru ca in primul rand am vizitat-o
si apoi pentru ca este una dintre cele mai mari bazilici romanice
existente intr-o asezare de sat săsesc, construită
în prima jumătate a sec. al XIII-lea.
Propun un circuit turistic pe ruta Sibiu, Avrig, Carta, Fagaras, Cincu si retur.
Pentru
inceput initiativa organizarii unei fundatii care sa se ocupe cu
promovarea turismului in zona ar fi binevenita, apoi ar fi necesara
instruirea unui ghid care sa insoteasca grupul de turisti pe tot
parcursul deplasarii.
Vizitarea obietivelor turistice ar putea fi completata prin servirea mesei cu bucatele traditionale ale locului - asta mai ales in locatiile mai mici, gen Cincu unde sunt putine obiective turistice de vizitat iar pe de alta parte lipsesc cladirile unde ar putea fi amenajat un spatiu expozitional.
Vizitarea obietivelor turistice ar putea fi completata prin servirea mesei cu bucatele traditionale ale locului - asta mai ales in locatiile mai mici, gen Cincu unde sunt putine obiective turistice de vizitat iar pe de alta parte lipsesc cladirile unde ar putea fi amenajat un spatiu expozitional.
Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului s-ar putea
implica si el mai cu spor in promovarea valorilor traditionale locale prin
acordarea de fonduri si facilitati asociatiilor sau persoanelor din
mediul rural care s-ar ocupa cu asemenea proiecte.
Plecare din Sibiu dimineata; prima oprire la Avrig unde se viziteaza palatul de vara al baronului Samuel von Brukenthal
Constructia a fost inceputa in 1760 de catre baronul Samuel von
Brukenthal, apoi luata in arenda in 1761 de catre baronul von Buccow
care o amenajeaza ca un castel cu gradina in stil baroc si cu fazanerie.
Buccow moare in 1764 iar castelul este finalizat de Brukenthal.
Palatul era compus dintr-o cladirea principala cu 2 etaje, 2 aripi laterale, o galerie de 212 tablouri si 129 gravuri in arama, gradina italiano-franceza, gradina englezeasca si o orangerie cu sere.
Buccow moare in 1764 iar castelul este finalizat de Brukenthal.
Palatul era compus dintr-o cladirea principala cu 2 etaje, 2 aripi laterale, o galerie de 212 tablouri si 129 gravuri in arama, gradina italiano-franceza, gradina englezeasca si o orangerie cu sere.
http://www.welcometoromania.ro/E68_Sibiu_Brasov/E68_Sibiu_Brasov_Avrig_Palat_r.htm
http://cristinaniculae.blogspot.com/2010/05/amintiri-dintr-o-lume-de-mult-apusa.html
La Avrig se poate servi masa la restaurantul Balada.
http://www.turistinfo.ro/avrig/restaurante-avrig/balada-u632.html
Adresa: Avrig, (32 Km de Sibiu)
Telefon: 0723 501 464, 0744 586 720, 0744 685 803 ( Maria Nita)
Atestata in 1202; astazi se pastreaza numai
corul folosit ca biserica si latura de est. Detalii deosebit
de valoroase: portaluri, ancadramente de ferestre, coloane
inmanunchiate si nise in stil cistercian.
Incendiata de tatari in 1241-1242, a fost reconstruita in piatra catre
1250, fiind primul monument al goticului timpuriu in Transilvania. De
plan bazilical cu trei nave (in sistem legat) si transept, biserica este
prevazuta cu un cor dreptunghiular si absida pentagonala de asemenea cu
cite doua capele patrate pe laturile estice ale bratelor transeptului.
Nervurile masive, capitelele decorate cu crosete, ferestrele circulare
polilobe, ca si alte elemente de morfologie decorativa, indica prezenta
unui santier custercian care ulterior a exercitat o puternica influenta
asupra arhitecturii din sud-estul Transilvaniei
(Bartolomeu-Brasov-Prejmer-Sebes-etc) cu aceleasi caracteristici
stilistice, erau pe latura sudica. Avariata de turci in anii 1421 si
1432, minastirea a fost desfiintata de Matei Corvin in anul 1474. In
prezent corul si absida folosesc ca biserica a parohiei evanghelice din
localitate.Biserica evanghelica este un vast complex cistercian din care se mai
pasteaza intact doar corul, starea de ruina avansata impiedicind datarea
complexului. Un detaliu de o calitate exceptionala este discul usor
concav, aflat in centrul cheii de bolta, unde se afla capul Mariei
incoronat sub aspectul reginei ceresti. Datarea cheii de bolta s-a facut
catre mijlocul sec. XIII-lea, curind dupa invazia tatara de la 1241,
cind santierul cistercian a cunoscut o faza hotaritoare, caruia i se
atribuie si zidirea in piatra a manastirii.
In fosta nava centrala a bisericii ale carei bolti sunt prabusite, a
fost organizat un cimitir al soldatilor germani cazuti in luptele din
sept-oct 1916 in Batalia Sibiului.
Tratarea plastica constituie un caz unic in plastica goticului transilvanean din faza cisterciana.
http://www.patzinakia.com/MONUMENTA/CARTA/
Cu o mica deviere de la drumul spre Fagaras, la Sambata de Sus se poate practica echitatie ptr doritori
Dupa sosirea in orasul Fagaras se poate vizita Muzeul Cetatii Fagarasului
1 Iunie - 30 Septembrie | |
Luni | Inchis |
Marti - Vineri | 800 - 1800 |
Sambata,Duminica | 800 - 1600 |
1 Octombrie - 30 Mai | |
Luni | Inchis |
Marti - Duminica | 800 - 1800 |
Tarife Intrare | |
Adulti | 5 RON |
Elevi,studenti,pensionari | 2 RON |
Permis Foto | 10 RON |
Permis Video | 20 RON |
Ghid Individual | 10 RON |
Telefon de contact Cetatea Fagaras: 0268 211862 |
Avand initial un rol strategic, Cetatea si domeniile inconjuratoare au
intrat in 1526 in stapanirea voievodului Transilvaniei Stefan Mailath. Condusi de Mustafa Pasa,
turcii o ataca in 1541 si, atragandu-l intr-o cursa, il fac prizonier pe
voievod. Inchis in faimoasa inchisoare "Yedicule" (7 turnuri), el avea
sa moara dupa 10 ani, fara sa-si fi putut capata libertatea.
In
1599 si-a facut intrarea in cetate Mihai Viteazul. Batrana cetate i-a
ramas credincioasa voievodului si in zilele grele ale razvratirii
nobilimii, dandu-i adapost lui si familiei sale; bustul Doamnei Stanca,
indurerata sotie a lui Mihai, asezat la intrarea cetatii, aminteste
acele clipe dramatice.
De la inceputul secolului al XVII-lea si
pana la finele sale, cetatea a fost, cu unele mici intreruperi,
resedinta a principilor Transilvaniei, sala Dietei, aflata la primul
etaj, gazduind patru din adunarile tinute aici. Documentele vremii
consemneaza ca la una dintre acestea a participat si o delegatie a
domnului muntean Serban Cantacuzino.
Aspectul actual al cladirii se datoreste
refacerilor si fortificarilor facute in decursul timpului. Astfel se
aminteste ca in 1630 santul din jurul cetatii a fost largit si legat
printr-un canal secret de raul Olt; totodata s-a construit un pod mobil
la intrare, pentru ca in caz de pericol sa poata fi ridicat. Cu trecerea anilor, magaziile si pivnitele de aprovizionare ale cetatii au devenit celule in care erau aruncati taranii iobagi razvratiti.
Astazi gazduieste Muzeul Tarii Fagarasului cu sectiile de istorie a orasului si a Tarii Fagarasului.
plecarea spre Cincu
Din 1474 localitatea este numită „oppidum“ (târg), primind în 1586
dreptul de a ţine târg săptămânal şi două iarmaroace anual.
Scaunul de Cincu devine reşedinţă a judelui regal, regele Matia Corvin permiţând ca jumătate din locuitorii apţi de luptă în caz de război să rămână să apere fortificaţia, un drept asemănător primind înainte cei din Agnita.
Scaunul de Cincu devine reşedinţă a judelui regal, regele Matia Corvin permiţând ca jumătate din locuitorii apţi de luptă în caz de război să rămână să apere fortificaţia, un drept asemănător primind înainte cei din Agnita.
Biserica cu hramul Sfintei Fecioare Maria este construită
în prima jumătate a sec. al XIII-lea, fiind probabil cea mai mare bazilică
romanică existentă într-o aşezare de sat săsească, ridicată pe o terasă care se
înalţă cu aproximativ 20 de metri deasupra localităţii actuale.
Este o bazilică romanică cu 3 nave şi turn clopotniţă
deasupra capătului de apus al navei centrale, dar şi cu o soluţie constructivă unică pentru
Transilvania două turnuri care flanchează la est navele laterale, turnuri care,
în decursul timpului, au fost demolate până la nivelul acoperişului. Victor
Roth (Der Thomasaltar in der evangelischen Kirche zu Grosschenk) şi Halavats
Gyula trasează construcţia edificiului în prima parte a sec XIII, Walter
Horvath (Siebenburgisch-sachsische Kirchenburgen) şi George Oprescu
(Bisericile-cetăţi ale saşilor din Ardeal) menţioneză că edificarea s-ar fi
petrecut la cumpăna sec. XII, Erhart Antoni în Die Grosschenker Kirchenburg
pledează pentru o datare în perioada 1200-1241, aşa încât până la invazia
mongolă edificiul ar fi fost în mare parte finalizat. Nava centrală cu o
înălţime de 12 m este de două ori mai înaltă decât fiecare dintre navele
laterale. Modificarea
construcţiei şi fortificarea bazilicii în primul sfert al secolului XVI a
schimbat în mare măsură înfăţişarea ei iniţială
aceasta putând fi reconstituită cu ajutorul numeroaselor indicaţii,
între care materialele de construcţie diferite, în prima etapă fiind folosită
piatra de carieră, iar la fortificare exclusiv cărămida.
Navele laterale erau luminate prin
ferestre semicirculare dintre care s-au păstrat două pe partea sudică. Două
alte ferestre erau localizate deasupra arcului triumfal în peretele estic al
navei principale, vizibile astăzi doar din pod.
Cinci perechi de stâlpi dreptunghiulari
poartă şase arcade semicirculare, ce despart nava centrală de
colaterale, acestea continuând şi în dreptul turnului clopotniţă pe
intradosul arcadelor existând o cornişă din placă dreptunghiulară şi
dusină la
naşterea arcurilor. Deasupra celei de-a doua arcade sudice a navei
principale
se păstrează singura fereastră biforă de factură romanică, despărţită
fiind de
o colonetă cu capitel a cărei înălţime era de 17 cm şi 15 cm lăţime.
Decoraţiile se încadrează în stilul romanic târziu iar volutele prezintă
asemănări stilistice cu decoraţiile portalului de vest de la
Cisnădioara.
Ferestrele bifore, 12 la număr corespundeau arcadelor navelor laterale
şi au
fost îndepărtate fie în perioada anilor 1522-1526 când biserica a fost
supusă
modificărilor gotice, fie în sec. XVIII cu ocazia construirii celor două
balcoane
ale colateralelor, folosite ca spaţiu de şedere a tineretului
Din pilonii centrali delimitată de
imposte (bloc de piatră care sprijină un arc, o boltă) se deschidea către
peretele exterior o boltă în cruce, astăzi păstrată doar în colaterala nordică.
Începutul fortificării bazilicii poate fi pus în legătură cu o indulgenţă
papală acordată bisericii Fecioarei Maria din Cincul Mare, locuitorii au
procurat probabil mijloacele necesare construcţiilor ce s-au terminat prin 1522
— dată menţionată într-o inscripţie din cor ca: „Alte Zahl" (dată veche).
În această perioadă biserica cunoaşte modificări
substanţiale, tavanul de lemn al navei care reprezenta după
perfecţionarea armelor de foc un permanent pericol a fost înlocuit printr-o
boltă în leagăn cu reţea de nervuri din teracotă situată mai jos decât
ferestrele romanice din navă, tăindu-se ferestrele gotice de pe latura sudică. În faţa pilonilor arcadelor semicirculare au fost
construiţi pilaştrii care se îngustează în zona superioară din care pornesc
nervurile boltei stelate. Când s-a trecut la boltire, absida romanică a fost
dărâmată până la bază urmând construcţia unei abside cu 5 laturi pe vechea
fundaţie romanică. Corul a fost înzestrat cu o boltă asemănătoare navei
principale, în sistem stelat, sprijinită fiind pe console, a primit o galerie
de apărare acoperită, sprijinită pe contraforţi, în partea superioară
creându-se arcuri prin care putea fi turnată apă încinsă sau smoală.
Şi sub balconul orgii se găseşte o boltă cu nervuri din
teracotă (lut). Pe bolta navei centrale se observă o inscripţie (HUIUS
STRUCTURE MAFUERUNT WALENTINUS DELLENDORFFER ET IOANNES KACENDORFFER 1526) – (din
Caţa adică), fiind una dintre puţinele menţiuni ale meşterilor ce au construit
bolţile bisericilor din Transilvania. În peretele de nord al corului se
realizează un tabernacol nişă cu decoraţie gotică târzie.
Se pare că în 1522 au fost începute lucrările de fortificare
a bisericii, zidurile exterioare existând deja. În această perioadă s-a înălţat
şi turnul de vest cu încă un etaj prilej cu care ar fi putut fi înzestrat şi cu
o galerie de apărare. Se presupune că tot în acest an portalul vestic a fost
zidit pentru sporirea siguranţei, intrarea fiind direcţionată spre portalul
nordic şi sudic. Portalul de vest se păstrează astăzi doar în formă fragmentară
(recondiţionat în anul 1970, ocazie cu care s-au redescoperit trei capiteluri).
Primul capitel de pe partea sudică prezintă o decoraţie cu model de frunză şi
un coş, modelul cu coş fiind regăsit şi la biserica din Rodbav în cadrul
decoraţiilor portalului de vest. Modelul tip frunză se regăseşte în variantă
asemănătoare şi la biserica din Cisnădie, făcând parte din aceeaşi tipologie.
Al doilea capitel sudic prezintă un ornament în relief constituit dintr-un vas
din care se înalţă o plantă. Portalul denotă similitudini cu cele din Cisnădie
şi Cisnădioara.
Turnul de vest, care avea şi funcţia de donjon, are
latura de 11,6m, grosimea medie a zidului este de 3m, având la parter o hală
deschisă către cele 3 nave. Avea 5 etaje, din zona colateralelor, în grosimea
zidului vestic, două scări înguste urcau până la primul nivel, astăzi fiind
zidite în zona inferioară. Al doilea nivel deţinea şi el un balcon vestic boltit
din perioada romanică. Pe exterior la nivelul celui de-al doilea cat, turnul
era decorat cu o friză cu arcatură romanică, unită cu lesene, (profil vertical
folosit pentru structurarea faţadelor bisericilor romanice, fiind unite în
partea superioară de frize cu arcaturi) pe partea sudică această friză
păstrându-se încă.
O paralelă în ceea ce priveşte modul de decorare a
turnului din Cincu, este turnul de sud din Drăuşeni, acelaşi motiv fiind întâlnit
şi pe absidele domului din Alba Iulia şi într-o perioadă mai târzie la corul
bisericii Bartolomeu din Braşov.
Turnul a fost gândit de
la început ca clopotniţă şi a fost înzestrat cu un acoperiş piramidal
scund. La nivelul 5, orificii acustice permit transmiterea sunetului
clopotelor, deasupra aflându-se mecanismul ceasului. Acoperişul ascuţit al
turnului este prevăzut cu 4 turnuleţe în colţuri. În partea de E a
colateralelor se găsesc urme a 2 turnuri iniţial cu două sau trei etaje, a
cărui spaţiu de la parter a fost folosit probabil ca şi capele, turnuri care au
fost demolate până la nivelul acoperişului actual. Nivelurile inferioare ale
acestor turnuri sunt boltite în cruce. La turnul de V se adaugă încă un nivel
cu drum de strajă. Alte turnuri care amintesc de cele din Cisnădie şi Cincu se
află la Cristian, Avrig, Săcădate, Şomartin şi Hozman.
Biserica era împrejmuită cu două ziduri de apărare, având
9 turnuri de apărare, 5 dispuse pe aliniamentul primei centuri, în vreme ce
celelalte pe a doua centură. Astăzi se mai păstrează doar în partea sud-vestică
turnul ce a împlinit rolul de primăria veche, cele două caturi superioare ale clădirii au fost folosite în sec. XIX drept
încăperi pentru şcoală şi locuinţe. Fortificaţiile
din jurul bisericii au fost distruse după 1894.
Ca inventar, în biserică se află piatra funerară
sculptată a preotului Paul Whonnerr, decedat la 20 martie 1639. În peretele
nordic al corului se află o nişă sacramentală (tabernacol) aparţinând sec. XVI,
închisă cu un grilaj compus, a cărei uşiţe sunt decorate cu trandafiri şi crini
având în partea centrală un arc frânt care se înalţă într-un fleuron.
În 1722, Madona cu
Pruncul de la un altar de dinainte de Reformă este donat guvernatorului
Transilvaniei, Sigismund Kornis. Actualul altar reprezentând Necredinţa Apostolului Toma, a lui
Vincencius din Sibiu, altar pictat iniţial pentru comunitatea din Moşna, este
cumpărat de la aceştia cu suma de 35 de guldeni. Astăzi, sub acest panou se găseşte o predelă
mai veche cu
Adoraţia Magilor, iar deasupra sa o lunetă cu reprezentarea Sfântului Cristofor. Altarul este
completat de 5 medalioane şi vrejuri de factură baroc, realizate în sec. al
XVIII-lea, atunci când acesta a fost adus în biserică. În cor se păstrează
strane gotice târzii. Amvonul renascentist, datând din 1649, este bogat decorat
cu reliefuri din lemn. Cristelniţa, cutia milei, stranele breslelor şi
epitafurile sunt de factură barocă. Orga clasicistă a fost ridicată în 1905.
Deosebit de interesante sunt lăzile numite „Stollentruhen”, care s-au păstrat la
Brădeni, Movile şi Cincu. Aceste lăzi, lucrate destul de grosier, dar dăltuite
şi pictate cu măiestrie, sunt piese de mobilier specifice cetăţilor bisericeşti
din Valea Hârtibaciului şi zonei Târnavelor, şi au servit mai ales pentru
păstrarea pieselor de îmbrăcăminte, dar şi a alimentelor.
Cel mai vechi document în care este atestată existenţa
unei orgi la Sibiu, este datat 1330, iar magistrul Valentin Kraus din
Braşov aminteşte, într-o scrisoare adresată umanistului vienez Conrad Celtes
(1499), de o orgă în localitate ce nu are egal. La Sighişoara, orga este
amintită în 1511, iar la Biertan, în 1526. În 1568, la Bistriţa, vechea orgă a
fost înlocuită cu una nouă, compusă din mai multe subansambluri, biserica din
Hosman fiind înzestrată în 1594 cu un asemenea instrument, apoi Cincu, în 1616,
Merghindealul, în 1618, Moşna, în 1650, iar Bălcaciu, în 1681. Dar, cele mai
multe localităţi au primit orgi abia la cumpăna dintre veacul al XVII-lea cu
cel de-al XVIII-lea.
La un localnic, dupa vizitarea bisericii fortificate, o gustare rece si un pahar cu tuica vor incheia ziua inainte de intoarcerea la Sibiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu